PROGRAM PNCDI II

Nr.61-003 / 14.10.2007

Institutul National de Cercetare - Dezvoltare pentru Tehnologii Izotopice si Moleculare, Cluj-Napoca

Determinarea structurii cristaline si moleculare pe pulberi:

solutii metodologice inovative cu aplicatii practice in

dezvoltarea de noi compusi biologic activi

 

Necesitatea caracterizarii substantei active si a analizei compusilor farmaceutici complecsi, precum si cresterea volumului de date necesar pentru a satisface reglementarile tot mai stricte in domeniu face ca industria farmaceutica sa depinda de tehnologiile de analiza.

In ultimii ani, odata cu apartia tehnicilor de cristalizare de tip "high-throuput" exista o nevoie crescuta de metode de caracterizare structurala rapide si de incredere. Atat difractia de raze X pe pulberi (PXRD) cat si spectroscopia de rezonanta magnetica nucleara pe solide (SS-NMR) indeplinesc aceste cerinte deoarece nu depind de sinteza unor monocristale de inalta calitate. Acestea sunt tehnici foarte importante in domenii ca descoperirea, dezvoltarea si producerea medicamentelor.

Difractia de raze X pe pulberi este folosita pentru: determinarea structurii cristaline, cautarea polimorfilor sau hidratilor, detectarea modificarilor morfologiei sau starii cristaline a ingredinetelor active (de exemplu in timpul procesarii sau in conditii ne-ambientale), detectarea si cuantificarea impuritatilor cristaline (in unele cazuri sub 0.05%), determinarea cristalinitatii sau a marimii cristalitelor unui compus, analiza si optimizarea formelor finale de dozaj.

Spectroscopia RMN in stare solida este folosita pentru: identificarea polimorfilor si detectia puritatii polimorfice, identificarea starii solide a substantei active, degradarea matricilor in care e incorporata substanta activa, caracterizarea compusilor amorfi, interactia substantei active cu excipientii.

Scopul proiectului consta in investigarea diferitelor posibilitati de combinare a difractie de raze X pe pulberi (PXRD), rezonantei magnetice nucleare in stare solida (SS-RMN) si a modelarii moleculare pentru a accelera procesul de rafinare finala a structurii cristaline. In particular, se va studia modul in care constrangerile privind distantele intermoleculare obtinute prin tehnici RMN adecvate, pot inlatura ambiguitatile care apar in obtinerea unui model structural initial si/sau in atribuirea grupului spatial corect din difractogramele PXRD masurate.